Recapitulare

    În ultima vreme nu am făcut fotografie. Sau mai bine zis nu mi-a ieșit nimic bun din aparat pe la munte și nimic interesant pe la câmpie. Am folosit aparatul foto pentru pozat, nu pentru fotografiat. Am avut în cap atât de multe dorințe intense legate de fotografia de wildlife, am visat cadre, compoziții și animale în lumină cu ceață dar am venit acasă cu niște poze pentru albumele de biologie. Sau pentru cărțile de desenat. 

    Îmi amintesc de workshop-ul lui Dorin ( ww.dorinbofan.com) în care îmi povestea cât de importantă e solitudinea în toată treaba asta cu fotografia. Avea si are mare dreptate. Îmi plac turele la munte cu prietenii, îmi place să socializez la un foc de tabără dar aparatul meu foto e tare gelos. Atunci când am fost doar noi doi pe creste lucrurile s-au legat tare bine. În pădure ne-am bucurat împreună de momente minunate. Doi fericiți în munte și în pădure dar fotografia e fotografie, prietenia e prietenie :) . 

    Am fost împreună cu Cosmin Ionescu ( www.cosminionescu.ro) să cautăm cerbul carpatin, la boncănit. Nu am pozat cerbul, în schimb l-am auzit boncănind, l-am mirosit, l-am văzut. Nu știu ce crede Cosmin dar eu am trăit una dintre cele mai frumoase ieșiri în natură. Am avut pielea de găină atunci când am auzit primul muget și mi-a stat inima în loc atunci când l-am văzut.  

   Am dormit mult prin Buila, în timp ce Cosmin se minuna de peisaj și poza în draci. M-am trezit și eu cu gândul la un copac pozat de Dorin, așa că am pozat și eu unul. Sunt frați așa cum îmi spunea Dorin într-un comentariu. 

 

   

   Am pozat o lumină faină care atingea niște copaci de pe versantul opus în același timp în care un cerb se bucura de lumină la 7 m de mine. Ghinion. Prea aproape :)

   

    Am coborât la câmpie, în același weekend, dezamăgiți. L-am dus pe Cosmin într-o pădure tare dragă mie. Viața sălbatică din zona respectivă e tare faină și tot timpul ai parte de întâlniri supriză. Cam la 20 de minute așa :)  îți tot iese ceva în cale. Am reușit să pozăm dar în același timp am ratat cadre foarte frumoase. Cerbii lopătari pe care îi căutam, prea puțin s-au arătat, așa că ne-am bucurat de căpriori și capre. 

    Ca niște copii ne-am bucurat de ceață, :) Și ne-am pozat.

    La o bună perioadă de timp am mers în pădure singur. Am găsit cerbul lopătar boncănind. Emoția momentelor petrecute în spatele teleobiectivului nu are termen de comparație și pot spune că aceasta bate fotografia. Nu-ți mai pasă de sensibilitate, diafragmă sau de timpul de expunere. Nu te găndești la compoziție pe moment și uiți de tot. Ești tu și animalul care se dă în spectacol. E înfierbântat și nu te bagă în seamă, te sfidează de parcă știe că ești acolo să îl admiri. Având in vedere faptul că în turme se află și ciute care nu și-au părăsit iezii încă, trebuie să te camuflezi și să te bucuri in tăcere de spectacol. Ăstea sunt drăcoase. Te văd și fug, dau alarma. Strică tot ritualul. În ultima tură am uitat de parfum și de cosmetice, prin urmare și ele au uitat de mine. Le-am păcălit. Bine...nu pe toate :) Am câteva poze din ultimul weekend prin pădure...

    Din punct  de vedere tehnic poza care urmează lasă de dorit. E facută la 300 mm la ora 6 dimineața când un iepuraș a ieșit în drum. Am focalizat prin parbrizul afectat de timp, am tras două, trei poze...până când atmosfera a devenit interesantă. În cadru a apărut o căprioară :) Noroc, ce pot să zic?! 

    Gata cu vorba. E târziu! Până la cadrele mult visate vă urez o noapte liniștită și lumină bună acolo la voi. Nu stați în casă, fiecare secundă e un dar de la natură. Nu uitați! Trebuie traită fiecare secundă la maxim :) !!! 

    Iubesc natura asta.